Cosplay-uri VK

Care e cel mai bun cosplay? Astept comentariile voastre! :D

mda in caz ca nu a mers, mai postez o data

Petele de pe nisip

By Meow-Meow Chan

Tot felul de speculaţii au apărut in privinţa Insulei Albe. Nimeni nu ştia, de fapt, ce e pe acea insulă.

Într-o zi, Yuuki şi Zero Kiryu, micuţii copii adoptaţi de directorul Universităţii Cross, au prins curaj, apropiindu-se de insulă. Au rămas cu ochii cât cepele când au văzut ceea ce tatăl lor numea „casa studenţilor ce urmează Cursurile de Noapte”.

Cei doi nu au mai văzut nimic aşa de frumos: nisipul era alb ca marmura, valurile de azur se unduiau cuminţi, cântându-şi veşnica parte din opera naturii.

Razele soarelui se strecoară încet-încet printre crengile palmierilor cu frunze de smarald. Deodată, Zero observă câteva picături roşii pe nisipul de argint. Ştiau despre studenţii care urmează Cursurile de Noapte… Erau cu toţii vampiri. De asemenea, mai ştiau că fetele care urmau Cursurile de Zi erau înnebunite după băieţii care studiau noaptea… Ceea ce lui Zero şi lui Yuuki, în calitate de Prefecţi, le făcea munca şi mai grea. Ei ţineau departe Clasa De Zi de Clasa De Noapte.

Orhideele de pe insulă împrăştiau o mireasmă îmbătătoare, atrăgând tot felul de fluturi nemaivăzuţi de cei doi adolescenţi.

Yuuki, mai curajoasă, a înaintat spre căminul studenţilor.

—Stai! spuse Zero. Nu îi ştii foarte bine pe acei vampiri! Nu ştii dacă se pot abţine!

—Kaname-San se poate abţine. El m-a salvat de acel vampir care voia să mă omoare! A stat cu mine cât am fost copil! Dacă s-a putut abţine atunci, se poate abţine şi acum! se împotrivi Yuuki.

—Este a zecea oară când îmi spui povestea! răspunse indignat Zero. Am înţeles că acel vampir poate trăi doar cu sângele sintetic creat de ei în laborator, nu înseamnă că şi ceilalţi se pot abţine.

Zero vorbea din proprie experienţă. Când era mai mic, a fost transformat în vampir de aceeaşi care îi omorâse pe părinţii săi, Shizuka Hio. El trăia, cu greu totuşi, doar din acel sânge.

Yuuki, furioasă, a mers mai departe. Zero a urmat-o temându-se pentru viaţa ei.

Iarba de smarald foşnea încet cu fiecare pas pe care Yuuki îl făcea. Pădurea tropicală de pe acea insulă părea Raiul, în adevăratul sens al cuvântului.

Ajunsă în faţa căminului Lunii, ea fu mirată de faptul că Kaname o aştepta în faţa porţii.

Vampirul perfect, cu trăsături de care până şi îngerii ar fi invidioşi, stătea acolo, aşteptând-o pe Yuuki. Atunci, fata avu senzaţia că fluturi neastâmpăraţi îi zboară prin stomac, înroşindu-se toată.

Părul negru ca abanosul, fin si strălucitor ca mătasea îi cădea neglijent pe faţa albă ca marmura. Corpul lui era perfect, sculptat parcă de însuşi Michelangelo.

­—Kaname-San! spuse mirată Yuuki. Nu mă aşteptam să vă găsesc aici… Îmi cer scuze că v-am deranjat de la treburi cu siguranţă importante, dar am venit să vă anunţ că în jumătate de oră vor veni ceilalţi studenţi, cei din Clasa De Zi. V-aş ruga să fiţi amabil să le spuneţi celorlalţi...vampiri despre acest lucru, astfel încât să prevenim incidentele…

Yuuki vorbea repede, cuvintele ei fiind legate. Ea repetase tot acest „discurs” noaptea trecută, până când era sigură că nu se va încurca în faţa lui Kaname.

—Nu m-ai deranjat de la nimic, ba chiar iţi mulţumesc pentru că m-ai anunţat... Ai dreptate... Putem preveni micile... incidente.

Yuuki se simţi uşurată de răspunsul lui Kaname... Nu credea că va trece totul atât de repede...

Simţea din nou acel sentiment, înroşindu-se iar.

Yuuki se întoarse la marginea insulei.

Seara, Yuuki se plimba singură pe malul mării. Luna argintie trona pe cer, lângă stele. În juru-i era o aură de mister, pe care Yuuki o admira de fiecare dată...

Se auzi o mişcare în spatele ei: Kaname se apropia, lent, uşor, ca o pisică...

— Este frumoasă, într-adevăr, această noapte... Luna... Este mirifică... Superbă, misterioasă... Absolut... perfectă.

— Da... Frumoasă, într-adevăr...

Razele de argint se răsfrângeau pe nisipul fin, de marmură. Marea luminoasă, argintie se unduia în valuri mici, superbe.

Kaname se apropie încet de urechea lui Yuuki... Respiraţia lui rece îi dădea fiori.

—Te iubesc, Yuuki... îi şopti el. Mereu te-am iubit... ca pe o soră.

Inima lui Yuuki începuse să bată nebuneşte... Îl iubea şi ea, dar nu avea curajul să-i spună... Era prea timidă...

Kaname, având sânge pur de vampir, avea abilitatea de a citi gândurile oricui. Doar că mintea lui Yuuki părea imună la această abilitate... Când încerca să pătrundă în mintea ei, totul era negru, tăcut... O tăcere asurzitoare, de altfel.

Au stat la malul mării, uitându-se unul la altul, până la miezul nopţii, când...

— Ce cauţi aici, Yuuki? Mă laşi să patrulez singur? întrebă indignat Zero

— Nu, Zero... Eu... Eu vin imediat!

—Zero are dreptate, Yuuki… Ar trebui să pleci, într-adevăr! Mâine dimineaţă ai cursuri şi e deja târziu!

— Kaname, te rog… încetează să mă mai tratezi ca pe un copil!

Yuuki plecă furioasă spre dormitorul fetelor. Fluturii din stomac îi dispăruseră, iar furia o acaparase.

A doua zi, Yuuki căuta pe Internet reţete pentru ciocolata tradiţională de Sfântul Valentin. Avea să o prepare de una singură două bucăţi, una pentru Kaname şi una pentru Zero.

La cursuri, mai-mai că adormea pe bancă. Era foarte obosită după noaptea de dinainte.

Imediat după ore, a mers în apartamentul tatălui ei pentru a pregăti micile prăjituri.

În timp ce îşi demonstra talentul culinar, Zero vine în spatele ei, speriind-o. Yuuki tocmai scotea prăjiturelele din cuptor. Acestea împrăştiau o mireasmă îmbătătoare, lăsând gura apă oricărui om.

— Ah, Zero, bună! Uite, ţi-am pregătit o ciocolată de Sfântul Valentin… Sper să-ţi placă.

Yuuki zâmbi, gestul ei fiind imposibil de ignorat. Zâmbetul ei îi scotea la iveală dinţii albi, strălucitori ca perlele.

Zero rămase uimit de strălucirea minunatului zâmbet al prinţesei ce stătea in faţa lui, îmbrăcată cu sorţul de bucătărie.

Country-Counter ;X

Let`s see how many ppl visit our page... :-?

Hello!

Hey, We are Ioana and Andreea and we made this blog for you, Vampire Knight Lovers! :)

Our Email Adress Is:

yuuki_kuran_vampire_knight@yahoo.com